PERII TECTORI

specifici organelor aeriene (tulpini, frunze, flori, fructe sau seminte)

prezinta adesea caractere de specificitate, de folos in determinarea unor specii vegetale

variaza foarte mult: numarul, marimea, forma, structura → caractere pentru definirea organelor; ex: numele unor plante – Tilia tomentosa

 

 

Mai multe clasificari ale perilor tectori – bazate pe criterii diferite

1. functie de forma si structura lor: peri unicelulari si pluricelulari

2. functie de dimensiuni: papile si perii propriu zisi

PAPILELE – protuberante pe suprafata petalelor la unele flori (Rosa, Viola tricolor) dand aspectul catifelat acestora

uneori sunt sediul de depozitare al uleiurilor volatile

PERII PROPRIU-ZISI – mai lungi, cu peretele mai gros si uneori impregnat cu SiO2 sau CaCO3 → suprafata neteda sau aspra

D.p.d.v. morfologic:

filamentosi: drepti, curbati, solitari (Ranunuculus), grupati in manunchiuri (Althaea, Malva)

ramificati: Verbascum, Elaeagnus

Deseori pe acelasi organ – tipuri, structuri, forme diferite de peri

Ex: Digitalis purpurea – mai multe tipuri de peri filamentosi alaturi de peri scurti glandulari cu glanda mono sau bicelulara)

Mentha piperita – peri lungi pluricelulari, peri scurti glandulari maciucati, peri glandulari octocelulari

 

Importanta practica

Perii de la Gossypium

– prelungiri ale celulelor epidermice de pe seminte

– sunt filamentosi, unicelulari cu aspect tubular, cca 6 cm lungime iar dupa moartea celulei → aspect de panglica rasucita dupa axul longitudinal