-structuri citoplasmatice de grosimi foarte mici (75 Å) ,vizibile numai la microscopul electronic

-la suprafata sau in interiorul citoplasmei

n  2 fete → una in contact cu hialoplasma→ cealalta in contact  fie cu mediul inconjurator,fie cu un alt mediu intern

n  au o structura trilamelara:

  • 2 lamele dense cu o grosime de 20Å fiecare
  • intre este a treia lamela cu grosimea de 30Å

Existenta – dovedita prin experiente de microchirurgie (ranirea cu un microac)

●   se pot studia aceste membrane prin izolare, dupa omogenizare, centrifugare si sedimentare fractionata

Zone functionale: 1. plasmalema                         2. tonoplastul

                                    

1. PLASMALEMA (pelicula ectoplasmatica)

la gimno- si la dermatoplaste

Se evidentiaza :

       → direct – experiente de microchirurgie (se injecteaza colorant)

       → indirect (prin plasmoliza)

  • Ultrastructura plasmalemei –caracteristica membranelor plasmatice – 2 straturi proteice marginale

                                                         – la mijloc un strat dublu de fosfolipide    

Ipoteze structurale

1. Davson si Danielli (1935) – 2 straturi de proteine globulare

2. Robertson – 2 straturi continui de proteine

3. Singer si Nicolson (1972) –MODELUL MOZAICULUI FLUID

miscare a fosfolipidelor, lateral ca si a proteinelor

glicocalix (exterior) si citoschelet (interior)

proteine periferice (pe fata interna)

citoscheletul – alcatuit din 2 tipuri de filamente proteice: microtubuli si filamente de actina

           

Proprietatile fiziologice ale plasmalemei

semipermeabilitate selectiva ;energia necesara – furnizata de ATP

=un suport pentru adenozintrifosfataza, enzima care catalizeaza hidroliza ATP-ului la ADP cu eliberarea de energie (folosita la:  – transportul activ al ionilor prin plasmalema)

                       Plasmalema asigura si comunicatia de la o celula la alta prin intermediul plasmodesmelor

 

2 .TONOPLASTUL

                  

  • membrana lipoproteica care inconjoara vacuola (vacuolele)
  • are o structura analoaga cu a reticulului endoplasmatic si a plasmalemei
  • se aseamana cu plasmalema (semipermeabilitate)
  • provine din reticulul endoplasmatic


RETICULUL ENDOPLASMATIC =sistem intracitoplasmatic ce formeaza o textura foarte heterogena:

 → cavitati delimitate de membrane fine

 → se gasesc si spatii drepte si alungite

 → masa citoplasmatica prezinta polimorfism – structura mai mult sau mai putin spongioasa

 Membranele reticulului endoplasmatic sunt:

  1. membrane netede (beta-citomembrane)
  2. membrane rugoase (alfa-citomembrane, membrane granulare)
  3. gamma-citomembrane – intra in componenta altor formatiuni intracitoplasmatice        

Izolarea citomembranelor– se obtine o separare a membranelor de rugozitatile de pe suprafata, apoi prin ultracentrifugare se pot separa cei 2 constituenti.

          Compozitia chimica: fosfolipide, protide structurale si enzime (fosfataza) => natura lipoproteica

           – prezenta ARN-ului

Rolurile:

semipermeabilitate, regland functiile osmotice din celula

Functiuni legate de metabolismul celular:

¨  participarea la biosinteza de substante si vehicularea lor in masa citoplasmei

¨  colectarea si depozitarea lor

¨  eliminarea de produsi de excretie (“sistem circulator”)

Raporturi directe cu – sistemul vacuolar al celulei

                                                 – aparatul (reticular) Golgi

Importanta biologica:

 – determina structura si ultrastructura citoplasmei

 – asigura formarea si transportul substantelor in celula

 

RIBOZOMII (granulele lui Palade)

cele mai mici organite celulare atasate de reticulul endoplasmatic, dar pot fi si dispersate = component granular

numarul lor e mai mare in celulele

se pot asocia in grupe, rozete, catene sau formatiuni helicoidale => poliribozomi (polizomi)

Ultrastructura ribozomilor: uniti prin fibrile foarte fine

Din punct de vedere chimic:

 ribonucleoproteide :50-60% din totalul de ARN din    celula

 fosfolipide            

Importanta

biosinteza majoritatii proteinelor celulare

“lectorii(cititorii) ARN-ului

 dispersati in hialoplasma → inactivi

se activeaza numai sub forma de poliribozomi

ribozomii constituenti sunt legati prin filamente cu diametrul de 15Å

 

Aparatul reticular al lui Golgi (aparat reticular intern, aparat Golgi, sistem Golgi, dictiozomi, gangliozomi)

Pozitia si forma acestuia variaza de la caz la caz in celule, functie de:

a)      Starea de maturitate (lipseste in cele tinere si batrane)

b)     Starea fiziologica a celulei (dezvoltat la celule secretoare)

c)      Lipseste la celulele anucleate bacterii, alge albastre

Ultrastructura aparatului Golgi– 3 elemente distincte:

  • membrane cu contur dublu,
  • formatiuni cu aspecte de – vezicule

                                                 – vacuole

Compozitia chimica a aparatului Golgi

  • foarte heterogena
  • foarte greu de definit din punct de vedere chimic
  • contine lipoproteide si fosfatide
  • un complex enzimatic a carui componenta se afla sub controlul activitatii hormonale

Rolul aparatului Golgi

  • Cajal si Bowen au stabilit
  • rol in metabolismul celular –condensare ca picaturi sau granule de: lipide, enzime, hormoni, pectine;
  • Relatia Golgi -geneza membranei celulare

Pe margine inmuguresc vacuole care migreaza spre membrana plasmatica superficiala prin care isi varsa continutul in afara celulei; acest continut de natura polizaharidica = pectin

rolul aparatului Golgi este activ

ar avea relatii si cu lizozomii = sediul digestiilor celulare

 

LIZOZOMII (corpusculi litici)

Ultraformatiuni bogate in hidrolaze,neavand o structura vizibila la microscopul optic sau electronic

Evidentierea lor = pe cale biochimica

                                         = prin metode histochimice

          Aceste determinari au condus la concluzia ca este vorba de 2 forme:

  1. lizozomii primari = transportorii enzimelor litice
  2. lizozomii secundari (incluziuni) = formatiuni( hidroliza)

Rol:

  • distrugerea unor teritorii celulare,a intregului continut celular

ü   la celula vegetala: fragmozomi (la inceput)

ü   alte formatiuni ce contin oxidaze si catalaze – microcorpuscule (peroxizomi)