După natura legăturilor care se stabilesc între particule, reţelele cristaline se pot clasifica în patru tipuri fundamentale:

–    reţele atomice

–    reţele ionice

–    reţele metalice

–    reţele moleculare

Există şi al 5-lea tip de reţea – reţea stratificată, în care se întâlnesc mai multe tipuri de legături.

Reţele atomiceîn nodurile reţelei cristaline se găsesc atomi, uniţi prin legături covalente. In reţea se respectă unghiul dintre legături, care va depinde de starea de hibridizare a atomilor.

Exemplu:

Diamantul

– cristalizează în sistemul cubic;

–    carbonul este hibridizat  sp3 ;

–          în reţea, legăturile covalente sunt egale, iar unghiul dintre legături este de   1090 28 ;

Cristalele atomice sunt dure, au densitate mare, puncte de topire ridicate, reactivitate chimică redusă.

Reţele ioniceîn nodurile reţelei cristaline se găsesc ioni de semn contrar, care se atrag prin forţe de natură electrostatică.

–    Fiecare ion îşi satisface electrovalenţa cu fracţiuni din electrovalenţa ionilor ce îl înconjoară;

–    In cristal nu există perechi de ioni; edificiul cristalin se aseamănă cu o macromoleculă uriaşă, în care sarcinile electrice se compensează reciproc;

Exemple:  

1. NaCl – sistemul cub centrat pe feţe;

2. CsI    – sistemul cub centrat intern.

In centrul cubului se situează  ionii de cesiu (Cs + ) iar în colţurile cubului se află ionii de I . Fiecare ion de cesiu este astfel înconjurat de 8 ioni de iodură.

Reţelele ionice se caracterizează prin:

–                      densitate mari;

–                      tensiune de vapori mică;

–                      puncte de topire ridicate;

–                      conductibilitate termică şi electrică redusă.

Reţele metaliceîn nodurile reţelei cristaline se află atomi de metale, între care se relizează o legătură specială – legătura metalică. Majoritatea metalelor cristalizează în sistemul cub centrat pe feţe.

Reţele moleculare  – nodurile reţelei cristaline sunt ocupate de molecule, între care se stabilesc legături slabe, de tip van der Waals.

Proprietăţi:    – duritate mică;

– puncte de topire scăzute.

Reţele stratificate – sunt formate din straturi de ioni sau atomi, fizic stabile sau chimic saturate, unite prin forţe de tip van der Waals.

Exemplu :

Reţeaua grafitului, în care :

–                      atomul de carbon este hibridizat sp2 ;

–                      unghiul dintre covalenţe este de 120( formează un hexagon regulat);

–                      orbitalii  p  nehibridizaţi ai celor 6 atomi de carbon (perpendiculari pe planul hexagonului)  se extind într-un orbital molecular comun, situat de o parte şi de alta a planului legăturilor.

Proprietăţi:

–                      conductibilitate termică şi electrică ridicată;

–                      prezintă fenomenul de clivaj  (alunecarea planurilor de atomi unele faţă de altele);

–                      opacitate.