O soluţie este un amestec omogen alcatuit din două sau mai multe substanţe şi care constituie o singura fază.

Substanţa care predomină în soluţie se numeşte dizolvant sau solvent, iar substanţa care se gaseşte intr-o proportie mai mica şi asupra căreia acţioneaza dizolvantul, transformand-o în stare dizolvată, se numeste dizolvat sau solvit.

In natură, substanţele se află de cele mai multe ori sub formă de amestecuri, şi foarte rar ca indivizi chimici unitari.

Un amestec format dintr-o substanţă oarecare în care se găseşte uniform repartizată o altă substanţă se numeşte sistem dispers.

Sistemul dispers este constituit din:

  • Mediul de dispersie – substanţa în care se face dispersarea,
  • Substanţa dispersată.

     

CLASIFICAREA  SISTEMELOR DISPERSE

 

  1. După starea de agregare a mediului de dispersie:

a)         Sisteme disperse gazoase:

–          gaz  –  gaz  (aerul);

–          lichid – gaz (ceaţa);

–          solid – gaz (fumul).

b)         Sisteme disperse lichide:

–          gaz – lichid  (apele carbogazoase, aer in apa);

–          lichid – lichid (alcool-apă; benzen-apă etc);

–          solid – lichid (NaCl – apă; zaharoză-apă etc)

c)         Sisteme disperse solide :

–          gaz – solid  (H 2 în metale – paladiu, platină) ;

–          lichid – solid (apa  în grăsimi, apa în unt,  gelurile etc);

–          solid – solid (aliajele, sticla).

B.   După mărimea particulelor fazei dispersate:

(1 m = 10 6 μ ; 1 m = 10 9 mμ)

 

    Raza particulei                            Sistemul    

R > 10 μ                             Grosier  – dispers  (eterogen)

R > 100 mμ                          Intermediar – dispers  (microeterogen)

R  = 1 – 100 mμ                   Coloidal – dispers  (ultramicroeterogen)

R  < 1 mμ                             Molecular – dispers (soluţii)

Sisteme intermediar disperse

Au diametrul particulelor cuprins între 100 mμ şi 10 μ. Particulele pot fi văzute cu ochiul liber, cu lupa sau cu microscopul. Nu sunt stabile.

 

  1. După starea de agregare a mediului de dispersie şi a fazei dispersate:

–          Emulsii

–          Suspensii

 

Emulsiile  sunt amestecuri de două sau mai multe lichide nemiscibile.

Exemplu: apa-ulei, benzen-apă, grasimi lichide – apa

O emulsie se consideră fină, când particulele au diametrul cuprins între 0,25 si 5 microni.  Sunt transparente.

O emulsie se consideră grosieră, când particulele au diametrul cuprins între 5 si 10 microni. Au aspect opac.

 

Suspensiilesunt sisteme disperse de solid în lichid.

Stabilitatea sistemului, respectiv viteza de sedimentare este proporţională cu pătratul suprafeţei specifice a particulelor fazei dispersate.

Cu cât particulele sunt mai mici, timpul de sedimentare  va fi mai mare, iar sistemul este mai stabil.

Viteza de sedimentare se determină după relatia lui Stokes:

V = 2  r 2 (d1 – d2)  g  /  η

r  = raza medie a particulelor

d= densitatea particulelor

d= densitatea mediului

g  = acceleratia gravitatională

η  = vâscozitatea mediului

 

In preparatele farmaceutice, diametrul optim al particulelor trebuie sa fie cuprins intre  1 – 50 microni  ( μ ) .


AEROSOLII

Sunt sisteme disperse micro-eterogene, constituite din particule foarte fine de lichid sau solid, dispersate în aer sau în alt gaz, diametrul particulelor fiind cuprins intre 0,05 si 5 microni.

Administrarea medicamentelor sub formă de aerosoli asigură un efect terapeutic imediat, superior administrarii orale.

Medicamentul → circulaţia sanguină pulmonară→cordul drept→sistemul arterial.

Acţiunea favorabilă a aerosolilor este determinată de sarcina electrică a particulelor.