PROPRIETATI  FIZICE  PERIODICE

Volumul atomic, volumul ionilor pozitivi şi volumul ionilor negativi  variază astfel:

–          în cadrul aceleiaşi perioade, scad odată cu creşterea numărului atomic Z;

–          în grupă, cresc odată cu creşterea numărului atomic Z.

Punctele de topire şi de fierbere– depind de numărul atomic .

In perioade, cresc de la grupa I la grupa  IV, odată cu creşterea lui Z şi scad apoi până la grupa VIII.

           In grupele principale (I-IV), scad odată cu creşterea numărului atomic  Z.

În grupele principale IV-VIII cresc odată cu creşterea  numarului atomic  Z.

In general elementele cu volum mic şi valenţă ridicată (grupa IV)  formează cristale foarte stabile, cu puncte de topire şi de fierbere foarte ridicate .

Energia (potenţialul) de ionizare– energia,exprimată în volţi, necesară extragerii unui electron dintr-un atom;

In perioadă creşte de la stânga la dreapta iar în grupă scade de sus în jos.

Afinitatea pentru electron – energia degajată la acceptarea unui electron .

Cedarea electronilor (formarea ionilor pozitivi)  este un proces endoterm (se face cu consum de energie – energia de ionizare);

Acceptarea de electroni (formarea ionilor negativi) este un proces exoterm (se face cu degajare de energie – afinitatea pentru electron).

PROPRIETATI  CHIMICE  PERIODICE

VALENTA : Capacitatea atomului unui element de a lega sau a substitui, prin reacţii chimice, un anumit număr de alţi atomi.

Valenţa este dată de numărul electronilor cu care un atom participă la formarea legăturilor chimice.

Valenţa maximă faţă de oxigen  –     valenţa pozitivă

Valenţa maximă faţă de hidrogen  –  valenţa negativă.

 

Exemplu. Formulele oxizilor elementelor din grupele I – VIII principale:

Valenţa maximă faţă de oxigen creşte în perioadă de la grupa I la grupa VIII principala, fiind dată de numărul grupei.

Valenţa maximă faţă de hidrogen creşte în perioadă de la grupa  I la grupa  IV  ( fiind dată de numărul grupei) şi scade apoi până la grupa VIII, fiind dată de diferenţa între 8 şi numărul grupei.

 

ELECTROPOZITIVITATEA: Capacitatea unui atom de a deveni ion pozitiv prin cedare de electroni.

In grupă, caracterul electropozitiv creşte de sus în jos (scade forţa de atracţie a nucleului asupra electronilor din ultimul strat pe măsură ce creşte raza atomică).

In perioadă, caracterul electropozitiv scade de la stânga la dreapta (creşte forţa de atracţie a nucleului odată cu creşterea numărului atomic Z)

Elementele cu caracter electropozitiv se află în Tabelul periodic  în partea stângă şi jos  (elementul cel mai electropozitiv este cesiul).

 

ELECTRONEGATIVITATEA: Capacitatea unui atom de a deveni ion negativ prin acceptare de electroni.

In grupă, caracterul electronegativ  scade de sus în jos.

In perioadă, caracterul electronegativ creşte de la stânga la dreapta.

Elementele cu caracter electronegativ se află în Tabelul periodic în partea dreptă şi sus ( elementul cel mai electronegativ este fluorul).

 

CARACTERUL ACIDO-BAZIC.

Elementele electropozitive formează compuşi cu caracter bazic (oxizi, hidroxizi).Tăria bazelor creşte odată cu creşterea caracterului electropozitiv.

Elementele electronegative formează compuşi cu caracter acid ( oxizi, acizi).Tăria acizilor elementelor din grupele principale creşte în acelaşi sens cu electronegativitatea.

Elementele tranziţionale nu respectă aceste regului.

Stările inferioare de valenţă corespund  unor compuşi cu caracter bazic iar cele superioare corespund unor compuşi cu caracter acid.

Exemplu:   Mn(OH)2  (hidroxid de mangan)

H2MnO3  (acid manganos)

HMnO4   (acid permanganic)