Z = 8                  Greutatea atomică = 15,9994

 

PREPARARE

 

q     Metode de laborator

 

1.      Pe cale uscată

 

Calcinarea unor substanţe :

 

         oxizi de metale nobile (Hg, Ag, Au etc.):

 

          2Ag2O 4Ag + O2

 

         oxizi superiori care se reduc la oxizi inferiori cu eliberare de O2:

 

        2PbO2 2PbO + O2

 

        3MnO2 Mn3O4 + O2

 

         peroxizi, cu disproporţionarea ionului  O–O:

 

        2BaO2 2BaO + O2

 

         săruri oxigenate cum sunt cloraţii, percloraţii, permanganaţii, nitraţii, peroxodisulfaţii:

 

       2KClO3 2KCl + 3O2

 

În prezenţa unor catalizatori ca MnO2, PbO2 sau negru de platină reacţia decurge la temperaturi mai scăzute (1500C).

 

   KClO4 KCl + 2O2

 

  2KMnO4 K2MnO4 + MnO2 + O2

 

Nitraţii se comportă diferit la încălzire.

 

  • Nitraţii alcalini se descompun în nitrit şi O2:

 

    2NaNO3  2NaNO2 + O2

 

  • Nitraţii metalelor grele şi ai metalelor tranziţionale se descompun în oxidul metalului, NO2 şi O2:

 

     2Pb(NO3)2 2PbO + 4NO2 + O2

 

  • Nitraţii metalelor nobile se descompun in metalul respectiv, NO2 şi O2:

 

           2AgNO3 2Ag + 2NO2 + O2

 

          Pe cale umedă

 

La rece sau la cald, se obţine dioxigen din apa oxigenată, peroxizi, unii oxizi şi unele oxosăruri conform reacţiilor:

 

         la rece:

 

2KMnO4 + 5H2O2 + 3H2SO4 2MnSO4 + K2SO4 + 8H2O + 5O2

 

Na2O2 + 2H2O 2NaOH + H2O2

 

H2O2 H2O +O2

 

         la cald:

 

2MnO2 + 2H2SO4 2MnSO4 + 2H2O + O2

 

K2Cr2O7 + 4H2SO4 K2SO4 + Cr2(SO4)3 + 4H2O +O2

 

2KMnO4 + 3H2SO4 2MnSO4 + K2SO4 + 3H2O +O2

 

 

 

q        Metode industriale

 

Procedeele industriale urmăresc extragerea oxigenului din aer sau din apă.

 

§  Extragerea oxigenului din aer

 

        Prin încălzirea mercurului în aer la 4000C, se formează oxidul respectiv care, apoi încălzit la 6000C, eliberează dioxigenul fixat:

 

  2Hg + O2 2HgO 2Hg + O2

 

   

 

 

 

 Oxidul de bariu, încălzit în aer la 5000C, fixează oxigenul trecând în peroxid; acesta, încălzit la 7500C, eliberează O2:

 

  2BaO + O2 2BaO2 2BaO + O2

 

Metoda frecvent folosită pentru extragerea oxigenului din aer este distilarea fracţionată a aerului lichid.

 

§  Extragerea oxigenului din apă

 

Se realizează prin electroliza apei acidulate sau alcalinizate.

 

La anod : reacţia de oxidare a ionului O–2 la O0

 

La catod: reducerea ionului H+ la H0.

 

Spaţiul anodic se separă printr–o diafragmă de spaţiul catodic astfel încât cele două gaze să nu se amestece.

 

Oxigenul se conservă şi se transportă în stare de gaz în tuburi de oţel, la p = 150 atm şi mai rar în stare lichidă.     

 

 

 

PROPRIETĂŢI FIZICE

 

      Gaz incolor, inodor, insipid

 

      Prezinta 3 izotopi naturali şi 3 artificiali

 

      Densitatea în raport cu aerul  > 1

 

      Puţin solubil în apă, dar conţinutul său procentual în apă este mai mare decât în aer

 

      Solubil în solvenţi organici (CH Cl3; CCl4)

 

      Se poate lichefia prin răcire şi comprimare

 

      O2  lichid are culoare albastru deschis şi e mai greu ca apa

 

      O2  solid (-2180C) formează cristale asemănătoare gheţii

 

      Molecula O2  este foarte stabilă.

 

 

 

PROPRIETĂŢI FIZIOLOGICE

 

      Rol important în întreţinerea vieţii

 

      Transportat de hemoglobină  → oxihemoglobină

 

      Un adult consumă 600g O2 şi expiră 825 g CO2 în 24 h

 

      Dacă e inspirat la o presiune mai mare de 3 atm., devine toxic deoarece procesele de ardere au loc cu mai mare intensitate

 

      Plantele verzi consumă în timpul zilei CO2 şi elimină O(asimilaţie) iar la întuneric consumă O2 şi degajă CO2 (respiraţie).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Proprietăţi chimice

 

Oxigenul molecular se poate reduce astfel:

 

            O2 + 4e 2O–2    (oxid)

 

            O2 + 2e O2-2  (                    )    (peroxid)

 

            O2 + e O2-1  (                           )  (superoxid)

 

Combinarea oxigenului cu diferite elemente este numită  oxidare.

 

Reacţiile respective pot decurge cu viteză mare  (arderi vii ) sau cu viteză mică (arderi lente )

 

Arderi  vii :

 

Ø  Oxidarea nemetalelor: fosfor, carbon, sulf

 

     P4 + 5O2 2P2O5  

 

     C + O2 CO2    

 

     S + O2 SO2

 

Ø  Oxidarea metalelor :

 

  2Mg + O2 2MgO

 

Ø    Cu hidracizii:

 

    4HX + O2 2X2 + 2H2O       (X = Cl, Br, I)

 

Ø    Hidrogenul sulfurat este oxidat la sulf elementar:

 

       2H2S + O2 2H2O + 2S

 

Ø    Amoniacul arde în aer şi oxigen, oxidându–se la N2 sau NO:

 

       4NH3 + 3O2 2N20+ 6H2O–2

 

      4NH3 + 5O2 4NO + 6H2O

 

Ø    Substanţele organice ard în oxigen şi trec în CO2 şi H2O.

 

 

 

v\:* {behavior:url(#default#VML);}
o\:* {behavior:url(#default#VML);}
w\:* {behavior:url(#default#VML);}
.shape {behavior:url(#default#VML);}

Normal
0

false
false
false

EN-US
X-NONE
X-NONE

MicrosoftInternetExplorer4

/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:”Table Normal”;
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-qformat:yes;
mso-style-parent:””;
mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt;
mso-para-margin:0in;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:”Times New Roman”,”serif”;}

                                               Z = 8                  Greutatea atomică = 15,9994

PREPARARE

q     Metode de laborator

1.      Pe cale uscată

Calcinarea unor substanţe :

         oxizi de metale nobile (Hg, Ag, Au etc.):

          2Ag2O 4Ag + O2

         oxizi superiori care se reduc la oxizi inferiori cu eliberare de O2:

        2PbO2 2PbO + O2

        3MnO2 Mn3O4 + O2

         peroxizi, cu disproporţionarea ionului  O–O:

        2BaO2 2BaO + O2

         săruri oxigenate cum sunt cloraţii, percloraţii, permanganaţii, nitraţii, peroxodisulfaţii:

       2KClO3 2KCl + 3O2

În prezenţa unor catalizatori ca MnO2, PbO2 sau negru de platină reacţia decurge la temperaturi mai scăzute (1500C).

   KClO4 KCl + 2O2

  2KMnO4 K2MnO4 + MnO2 + O2

Nitraţii se comportă diferit la încălzire.

  • Nitraţii alcalini se descompun în nitrit şi O2:

    2NaNO3  2NaNO2 + O2

  • Nitraţii metalelor grele şi ai metalelor tranziţionale se descompun în oxidul metalului, NO2 şi O2:

     2Pb(NO3)2 2PbO + 4NO2 + O2

  • Nitraţii metalelor nobile se descompun in metalul respectiv, NO2 şi O2:

           2AgNO3 2Ag + 2NO2 + O2

          Pe cale umedă

La rece sau la cald, se obţine dioxigen din apa oxigenată, peroxizi, unii oxizi şi unele oxosăruri conform reacţiilor:

         la rece:

2KMnO4 + 5H2O2 + 3H2SO4 2MnSO4 + K2SO4 + 8H2O + 5O2

Na2O2 + 2H2O 2NaOH + H2O2

H2O2 H2O +O2

         la cald:

2MnO2 + 2H2SO4 2MnSO4 + 2H2O + O2

K2Cr2O7 + 4H2SO4 K2SO4 + Cr2(SO4)3 + 4H2O +O2

2KMnO4 + 3H2SO4 2MnSO4 + K2SO4 + 3H2O +O2

 

q        Metode industriale

Procedeele industriale urmăresc extragerea oxigenului din aer sau din apă.

§  Extragerea oxigenului din aer

        Prin încălzirea mercurului în aer la 4000C, se formează oxidul respectiv care, apoi încălzit la 6000C, eliberează dioxigenul fixat:

  2Hg + O2 2HgO 2Hg + O2

   

 

 Oxidul de bariu, încălzit în aer la 5000C, fixează oxigenul trecând în peroxid; acesta, încălzit la 7500C, eliberează O2:

  2BaO + O2 2BaO2 2BaO + O2

Metoda frecvent folosită pentru extragerea oxigenului din aer este distilarea fracţionată a aerului lichid.

§  Extragerea oxigenului din apă

Se realizează prin electroliza apei acidulate sau alcalinizate.

La anod : reacţia de oxidare a ionului O–2 la O0

La catod: reducerea ionului H+ la H0.

Spaţiul anodic se separă printr–o diafragmă de spaţiul catodic astfel încât cele două gaze să nu se amestece.

Oxigenul se conservă şi se transportă în stare de gaz în tuburi de oţel, la p = 150 atm şi mai rar în stare lichidă.     

 

PROPRIETĂŢI FIZICE

      Gaz incolor, inodor, insipid

      Prezinta 3 izotopi naturali şi 3 artificiali

      Densitatea în raport cu aerul  > 1

      Puţin solubil în apă, dar conţinutul său procentual în apă este mai mare decât în aer

      Solubil în solvenţi organici (CH Cl3; CCl4)

      Se poate lichefia prin răcire şi comprimare

      O2  lichid are culoare albastru deschis şi e mai greu ca apa

      O2  solid (-2180C) formează cristale asemănătoare gheţii

      Molecula O2  este foarte stabilă.

 

PROPRIETĂŢI FIZIOLOGICE

      Rol important în întreţinerea vieţii

      Transportat de hemoglobină  → oxihemoglobină

      Un adult consumă 600g O2 şi expiră 825 g CO2 în 24 h

      Dacă e inspirat la o presiune mai mare de 3 atm., devine toxic deoarece procesele de ardere au loc cu mai mare intensitate

      Plantele verzi consumă în timpul zilei CO2 şi elimină O(asimilaţie) iar la întuneric consumă O2 şi degajă CO2 (respiraţie).

 

 

 

 

Proprietăţi chimice

Oxigenul molecular se poate reduce astfel:

            O2 + 4e 2O–2    (oxid)

            O2 + 2e O2-2  (                    )    (peroxid)

            O2 + e O2-1  (                           )  (superoxid)

Combinarea oxigenului cu diferite elemente este numită  oxidare.

Reacţiile respective pot decurge cu viteză mare  (arderi vii ) sau cu viteză mică (arderi lente )

Arderi  vii :

Ø  Oxidarea nemetalelor: fosfor, carbon, sulf

     P4 + 5O2 2P2O5  

     C + O2 CO2    

     S + O2 SO2

Ø  Oxidarea metalelor :

  2Mg + O2 2MgO

Ø    Cu hidracizii:

    4HX + O2 2X2 + 2H2O       (X = Cl, Br, I)

Ø    Hidrogenul sulfurat este oxidat la sulf elementar:

       2H2S + O2 2H2O + 2S

Ø    Amoniacul arde în aer şi oxigen, oxidându–se la N2 sau NO:

       4NH3 + 3O2 2N20+ 6H2O–2

      4NH3 + 5O2 4NO + 6H2O

Ø    Substanţele organice ard în oxigen şi trec în CO2 şi H2O.