COMPUŞI BINARI

  1. În compuşii binari, metalul (cationul) se scrie înaintea nemetalului:  Li2O ; NaCl ;AlF3;
    1. Cationii monoatomici se vor denumi după numele elementului din care provin;
    2. Anionii monoatomici sunt denumiţi prin adăugarea sufixului    – ură  sau  – id  la numele elementului din careprovin .

Exemple:  Cl    – clorură;  S 2 –  – sulfură; O 2 – oxid;

IONII POLIATOMICI

Cationii formaţi  prin protonarea unor molecule neutre se termină în sufixul   – oniu.

Exemple :  NH4+ – amoniu ;  H3O + – hidroniu;

Există şi cationi cu denumiri specifice:  NO+  – nitrozil

NO2+ – nitroniu

Oxoanioni– denumirea va include sufixul  it pentru stări de oxidare inferioare  sau sufixul at pentru stări de oxidare superioare.

Exemple:  NO2 – nitrit ;  NO3 – nitrat;           SO32 – – sulfit ;  SO42 – – sulfat

Uneori se adaugă prefixul  -hipo,  pentru stări de oxidare mult mai reduse sau  per ‚ pentru stări de oxidare mult mai mari.

Exemple :  ClO            ClO2          ClO3           ClO4

Hipoclorit        clorit            clorat          perclorat

În formula sărurilor duble, cationii se scriu în ordinea crescătoare a electropozitivităţii  si se citesc în ordine alfabetică; anionii se scriu şi se citesc în ordine alfabetică

Exemple: NaAl(SO4 ) 2 – aluminiu sodiu sulfat  sau sulfat de aluminiu sodiu:

PbClF – plumb clorofluorură

LA SĂRURILE ACIDE se citeşte şi hidrogenul;

Exemple :  NaH2PO4 – sodiu dihidrogen fosfat ( dihidrogen fosfat de sodiu);

Na2HPO– sodiu monohidrogen fosfat (monohidrogen fosfat de sodiu).

În cazul în care un metal formează cationi la diferite stări de oxidare, sărurile corespunzătoare vor fi denumite cu precizarea stării de oxidare a metalului, printr-un numeral roman.Exemple:  FeCl2  – clorură de Fe ( II )  sau clorură feroasă

FeCl3  – clorură de Fe ( III )  sau clorură ferică

DENUMIREA OXIZILOR se face  precizând  numărul de atomi cu ajutorul sufixelor din limba greacă: mono (1) ; di (2) ; tri (3) ; tetra (4) ; penta  (5) ; hexa (6) ; hepta (7) ; octa (8).

Exemple:   N2O – dinitrogen monoxid (oxid nitros)

N2O4 – dinitrogen tetroxid

DENUMIREA ACIZILOR

Acizii, conform definiţiei clasice, sunt substanţe  ce conţin unul sau mai mulţi atomi de hidrogen, ataşaţi unui anion.

Denumirea acidului se va face  în funcţie de natura anionului respectiv.

–          Dacă anionul nu conţine oxigen, numele acidului se formează adăugând prefixul – hidro şi sufixul  -ic la numele elementului.

Exemple:   HF – acid hidrofluoric  (acid fluorhidric)

H2S – acid hidrosulfuric (acid sulfhidric)

–          Dacă anionul conţine oxigen, numele acidului se formează adăugând la rădăcina numelui anionului sufixul –os  sau   ic ;

Exemple:   Anion                                  Acid

– it    (SO32  sulfit),          -os  (H2SO3   acid sulfuros)

– at    (SO42  sulfat)         – ic  (H2SO4    acid sulfuric)

La unii acizi, după numărul grupărilor  – OH , se pot folosi sufixele: orto, meta, piro (di).

Exemple:  H3PO4 – acid ortofosforic

HPO3  acid metafosforic

H4P2O7 – acid pirofosforic (acid difosforic)

Acizii care conţin gruparea peroxo: – O – O –  sunt denumiţi raţional cu prefixul peroxo.

Exemple: H2S2O8 – acidul peroxodisulfuric

H2SO5   acidul peroxomonosulfuric