Proprietatea unor substanţe diferite, care au însă formule brute asemănătoare, de a cristaliza în sisteme de cristalizare identice.

Substanţele respective se numesc  substanţe izomorfe.

Exemple:  MgSO4 .7H2O ; FeSO4. 7H2O ; NiSO4.7H2O

Două substanţe sunt izomorfe atunci când:

–                      au formulă chimică asemănătoare;

–                      unităţile structurale ( atomi, ioni, molecule) au aceiaşi formă spaţială (stereochimică);

–                      dimensiunile constituenţilor sunt foarte apropiate;

–                      legăturile chimice dintre particule sunt de aceeaşi natură.

Exemplu: CaCO 3  şi NaNO 3

O topitură sau o soluţie ce conţine două săruri izomorfe, la cristalizare va separa  un cristal  omogen, ce va conţine ambele substanţe.

Un astfel de compus solid, omogen ce conţine doi sau mai mulţi componenţi izomorfi, se numeşte  cristal mixt sau soluţie solidă .

Două substanţe la care raza particulelor nu diferă cu mai mult de 15 % pot forma soluţii solide în orice proporţie.

(ex. KCl şi KBr).

Aceste substanţe formează o serie continuă de soluţii solide – serie izomorfă . Ele prezintă deci o miscibilitate nelimitată.

Dacă dimensiunile particulelor diferă cu mai mult de 15 % , substanţele respective pot forma soluţii solide  numai într-o anumită proporţie.

Exemplu:  NaI şi RbI.  NaI înglobează în reţeaua sa maximum 10 % RbI iar RbI inglobează în reţea  max. 20 % NaI.

Sistemele respective prezintă lacună de miscibilitate.