Indicatorii de pH sunt substanţe organice  a căror structură se modifică în funcţie de pH. Prin modificarea structurii, se modifică şi proprietăţile fizice ale acestora.

Indicatorii de pH pot fi :

–          de culoare;

–          de fluorescenţă;

–          de adsorbţie;

–          turbidimetrici.

 

 

Indicatorii de culoare sunt substanţe organice care pot exista în două forme : acid – bază conjugată ; aceste forme se deosebesc prin culoarea lor.

Exemple:

Fenolftaleina  este un acid slab care:

–         în forma sa neionizată  (în mediu acid) este incolor;

–         în forma ionizată (în mediu bazic) este colorat în roşu.

          Metiloranj-ul este o bază slabă care, neionizată este galbenă-portocalie (în mediu bazic) iar ionizată este rosie   (în mediu acid).

Modificarea culorii indicatorului se produce într-un anumit domeniu de pH – interval de viraj al indicatorului.

 

Indicatorii de fluorescenţă sunt substanţe care îşi modifică fluorescenţa în funcţie de pH. Se folosesc în cazul soluţiilor colorate.

Modificarea fluorescenţei se urmăreşte în lumină ultravioletă.

Exemple:

Tetrabromfluoresceina  în mediu acid este incolora iar în mediu bazic este galben-portocalie.

 Roşu de fenol, în mediu acid este galben iar în mediu bazic este  violet.

Benzoflavina, în mediu acid este galben iar în mediu bazic este  verde.

 

Indicatorii de adsorbţie sunt substanţe care la un anumit pH, odată cu schimbarea culorii, se pot adsorbi pe un precipitat.

Exemplu: galbenul de titan , la pH = 11 îşi schimbă culoarea în roşu şi se adsoarbe pe Mg(OH)2

 

Indicatorii turbidimetrici – substanţe care îşi modifică solubilitatea la un anumit pH, imprimând soluţiei o opalescenţă.