Chimistul Alfred Werner a clasificat combinaţiile chimice în:

–                      combinaţii de ordinul I (binare);

–                      combinaţii de ordinul II (combinaţii complexe), care rezultă prin unirea combinaţiilor de ordinul I .

 

Exemplu :  PtCl 4 + 2 KCl → K 2 [ PtCl 6 ]

CoCl 3  + 6 NH 3 → [ Co(NH 3 ) 6 ] Cl 3

Un ion complex este format din:

–                      atomul sau ionul central ( generatorul de complex)

–                      liganzi (adenzi): ioni sau molecule neutre care se leagă de generatorul de complex prin legături coordinative.

Generatorul de complex împreună cu liganzii formează sfera I de coordinaţie (ionul complex).

Sarcina electrică a ionului complex  = suma algebrică a sarcinilor ionului central şi a liganzilor.

Sarcina electrică a ionului complex este neutralizată de ionii din  sfera a II-a de coordinaţie.

Liganzii pot fi :

–                      ioni negativi ( X, NO 2 ,CN, SCN )

–                      molecule neutre ce conţin atomi cu electroni neparticipanţi ( H 2O, NH 3 ,                      H 2N-CH 2– CH 2 –NH 2 ).

            După numărul de legături pe care le formează cu ionul central, liganzii pot fi:

  • monodentaţi
  • bidentaţi
  • tridentaţi
  • polidentaţi

 

Numărul de coordinaţie: numărul de legături pe care metalul central le formează cu liganzii.

Valenţa             N.C.

1                    2               [Ag(NH 3) 2] OH

2                    4               [Cu(NH 3) 4 ] SO 4

3                    6               K 3[Fe(CN) 6 ]

 

TEORIILE CUANTICE ALE LEGATURII COORDINATIVE

Teoriile cuantice ale legăturii coordinative au la bază următoarele metode:

  • Metoda legăturii de valenţă;
  • Metoda câmpului cristalin;
  • Metoda orbitalilor moleculari;
  • Metoda câmpului de liganzi .

Metoda legăturii de valenţă

Legătura metal – ligand este o legătură covalentă σ, de tip donor-acceptor.

Metalul este acceptorul de electroni (dispune de orbitali hibrizi liberi – se comportă ca un acid);

Liganzii sunt donorii de electroni ( posedă dublete de electroni neparticipanţi – se comportă ca baze).

Ligandul  realizează legăturile coordinative cu metalul astfel:

  • Prin grupări neutre care conţin electroni neparticipanţi;
  • Prin grupări acide primare, în care metalul generator de complex  înlocuieşte un ion de H+
  • In ambele moduri, dacă ligandul posedă  ambele tipuri de grupări (una neutră şi alta acidă).

Prin închiderea ciclului, compuşii işi pierd caracterul de sare, nu ionizează , sunt stabili şi insolubili.

Cele mai stabile sunt ciclurile de 5 sau 6 atomi.