Sunt substanţe cu caracter amfoter, care neutralizează atât acizii cât şi bazele.

a) conţin în moleculă două funcţii: una cu caracter acid, cealaltă cu caracter bazic.

Exemplu:

aminoacizii.

H2N – CH2 – COOH → H 3N+ – CH2 –COO

H3N+–CH2 – COO + HO → H 2N – CH2 –COO + H2O

H3N+ – CH2 – COO + H + → H3N+ – CH2 – COOH

b) conţin o singură funcţie, care poate ioniza în mod diferit , în funcţie de mediul în care se află.

  Exemplu:

    Zn (OH) 2   ;  Al(OH) 3  ; Pb(OH) ; Sn(OH) 2

Zn(OH) 2 + 2 HCl → Zn+2Cl 2 + 2 H 2O

Zn(OH) 2  + 2 NaOH → Na 2 [ Zn (OH) 4 ]

↓ to

Na 2 (Zn O 2 )-2 + H 2O   (zincat de sodiu)

 

REACTII DE OXIDO – REDUCERE

Reacţiile de oxido-reducere (reacţii redox) au loc cu schimb de electroni.

Oxidare : cedare de electroni;

Reducere: acceptare de electroni.

Substanţa care se oxidează acţionează ca reducător asupra substanţei care se reduce.

Numărul de oxidare  –  o sarcină electrică posibilă a unui element care este dată de numărul de electroni cu care elementul respectiv participă la formarea legăturilor cu un alt element.

  1. Numărul de oxidare al unui atom în stare elementară este zero. ( Na, N 2, P 4 etc.)
  2. Numărul de oxidare al ionilor monoatomici este egal cu sarcina ionului (Li+,Cl, N-3)
  3. Numărul de oxidare al fluorului în compuşi este întotdeauna  – 1;
  4. Elementele grupei I-A (cu excepţia hidrogenului) au numărul de oxidare în compuşi

+ 1 ( Li , Na+ K +)

  1. Elementele grupei II-A au numărul de oxidare în compuşi + 2 ( Ca 2+ , Mg 2+, Ba 2+ );
  2. Elementele grupei VII-A au numărul de oxidare – 1 în combinaţiile cu elementele mai puţin electronegative.

Ex.Cl -1 (HCl, NaCl) sau numerele de oxidare +1, +3, +5,+7, în combinaţiile oxigenate:

HClO, HClO 2, HClO 3 , HClO 4 .

  1.  In combinaţii, oxigenul are N.O. ( – 2 ). Excepţii:

– în combinaţiile cu fluorul  are N.O. (+2)  Ex. OF 2 ;

– în peroxizi , N.O. este (- 1)   Ex. HO-OH.

8. Hidrogenul are N.O. (- 1) în compuşii cu elementele mai electropozitive decât el  (Ex. NaH ) şi N.O. (+ 1) în compuşii cu elementele mai electronegative decât el (Ex. HCl, H2S etc.).

 

 

De reţinut:

In compuşii neutri suma algebrică a N.O este zero iar în ioni, suma algebrică a N.O. este egală cu sarcina ionului.